Un interviu cu Dr Oana Raluca Ghiorghiță, Medic Primar Recuperare Medicală, Medic Specialist Reumatologie – Laboratorul de Balneologie, Medicină Fizică și Recuperare Medicală
1. Ce înseamnă recuperare medicală & medicină fizică?
Recuperarea medicală este specialitatea care utilizează mecanismele de acțiune a factorilor fizici (electricitatea, lumina, căldura, kinetoterapia, masajul) asupra organismului uman cu scop de tratare, recuperare și profilaxie.
2. Ce anume v-a inspirat să alegeți specializarea în recuperarea medicală și care a fost parcursul dumneavoastră profesional?
Eu am debutat prima dată ca pacient. În anul 5 de facultate am suferit un traumatism, am căzut pe scările câminului în care stăteam și, după 10 trepte, m-am lovit în zona lombară. De atunci, mi s-a tras și un listhesis, adică mi s-au deplasat două vertebre. A trebuit să inițiez un proces complex de recuperare, inclusiv cu kinetoterapie.
La Iași, unde m-am format eu ca student, rezident și ulterior am profesat vreo doi ani, specialitatea de recuperare și cea de reumatologie erau făcute practic împreună. La rezidențiat, când am întrebat ce locuri mai sunt disponibile, primul răspuns a fost: recuperare medicală. Erau doar 6 locuri pe țară și s-au epuizat chiar atunci. Anul trecut am făcut 20 de ani de când am terminat facultatea și fac ceea ce îmi place.
3. Care sunt cele mai frecvente motive pentru care oamenii vin la recuperare medicală?
În primul rând, ar trebui ca recuperarea medicală să fie profilactică. Dar la capitolul profilaxie stăm prost, per total, nu doar în această ramură a medicinei. Și atunci oamenii ajung la recuperare în momentul în care au probleme. În primul rând, când îi doare.
Automat, dacă vorbim mai ales de coloană, durerea este însoțită de contracturi musculare, de spasm muscular. Deci odată cu durerea trebuie să ameliorăm și contractura musculară. Dacă vorbim la fel, tot de coloană, pentru ca să nu mai ajungă în situația în care să aibă durere, atunci trebuie să creștem mobilitatea, să creștem flexibilitatea, să facem kinetoterapie.
Este o mare problemă cu kinetoterapia, pentru că lumea o acceptă foarte greu. Multă lume, când vine la mine, confundă termenul de kinetoterapie cu termenul de chimioterapie. Kinetoterapia este greu acceptată, pentru că necesită un efort mai mare din partea pacientului, inclusiv schimbarea stilului de viață.
Vin pacienți tineri care au modificări de statică a coloanei. Mai ales acum, după ce a fost COVID-ul, scoliozele și cifozele au înflorit.
Avem pacienți postraumatici, din ce în ce mai mulți. După accidente, vin cu tot felul de fracturi, contuzii. Sunt trimiși de ortoped, neurolog sau neurochirurg, în special după intervenții pe coloană sau după accidente vasculare cerebrale. Aici este o mare problemă pentru că vârsta accidentului vascular cerebral a scăzut foarte mult. Tot legat de AVC, vin ca să-și îmbunătățească echilibrul, deoarece pacientul are ataxie.
Vin pacienți pentru recuperare după intervenții chirurgicale la genunchi sau șold, după proteze, operații care au devenit deja de rutină. Nu mai este intervenția aceea care se făcea înainte doar în centrele universitare. În Bacău avem o echipă foarte bună de medici ortopezi cu care colaborez extraordinar. Ei înțeleg că recuperarea trebuie începută imediat. Au mare noroc, deoarece au kinetoterapeuți pe secție și ulterior continuăm noi recuperarea.
Practic, recuperarea medicală este o specialitate cronică în care trebuie să te împrietenești cu pacientul, deoarece veți fi alături unul de altul pe termen lung.
4. Ce rol joacă tehnologiile moderne în succesul tratamentelor oferite în cadrul secției?
Tehnologiile moderne joacă un rol important în recuperarea medicala. Anul acesta vom achiziționa o serie de echipamente pentru a îmbunătăți calitatea tratamentelor oferite în cadrul secției și menționez doar câteva: dispozitiv robotizat pentru reeducarea membrelor superioare, membrelor inferioare, mersului și echilibrului, covor rulant dotat cu echipament antigravitațional pentru reeducarea mersului, aparat multifuncțional pentru pentru creșterea forței pe grupe musculare, baie galvanică, aparat drenaj limfatic, laser continuu sau pulsat, aparate de electroterapie.
5. Ce avantaje are recuperarea medicală?
Recuperarea medicală practic se face pentru absolut orice specialitate. De curând, am văzut un studiu european în care specialitatea era cotată pe locul 8 ca dificultate, după UPU, ATI, cardiologie, chirurgie vasculară, neurochirurgie, neonatologie și medicină internă.
Recuperarea medicală este o specialitate vastă, cu aplicabilitate în aproape orice domeniu. Din păcate, numărul de cazuri a crescut semnificativ. Avem responsabilitatea de a ajuta pacienții tineri să redevină apți de muncă, pentru că nimeni nu vrea să se pensioneze la 40 de ani. Mulți îmi spun că nu își permit concedii medicale, așa că trebuie să accelerăm procesul de recuperare pentru a preveni adevărate drame. De asta marșez pe ideea că trebuie să ne înțelegem foarte bine și cu medicii de familie și cu medicii de celelalte specialități, pentru ca pacientul să fie trimis cât mai repede la recuperare. Unui pacient pe care îl ții după o operație de protezare sau după o intervenție pe coloană câteva luni acasă, îi scazi foarte mult șansele de a se recupera ad integrum, adică 100% funcțional. Și atunci noi trebuie să începem cât mai rapid posibil.
Pacientul este bucuros după recuperare pentru că durerea scade și se mișcă mai bine. Mulți îmi spun că exercițiile n-au fost atât de grele, iar eu le reamintesc că trebuie să continue și acasă. O dată sau de două ori pe săptămână, în loc de timp pierdut pe telefon sau la TV, pot face exerciții simple, măcar de stretching.
Implicit, prin ameliorarea durerii, creștem calitatea vieții. De aceea recuperarea medicală este importantă, pentru că noi practic ii ajutam pe pacienți să trăiască nu atât mai mult, cât mai bine.
6. Care sunt cele mai mari provocări cu care se confruntă pacienții atunci când încep procesul de recuperare? Cum îi ajutați să le depășească?
În primul rând avem etapa de programare. Peste asta trecem ușor, pentru că acum avem 2 modalități, online sau prin call center, iar la noi timpul de așteptare este de maxim 7-10 zile. Fiind doi medici, avem posibilitatea să vedem în fiecare zi un număr mărișor de pacienți.
Pentru un pacient alocăm 15-20 de minute. În momentul în care pacientul pleacă de la mine din cabinet, asta pentru că am făcut cursurile de comunicare, îl pun să-mi repete principale lucruri pe care le-a înțeles. Putem fi întrerupți, ba de un telefon, ba de cineva care intre pe ușă și automat se rupe firul comunicării. Dacă nu ai răbdare să o iei de la capăt, atunci pacientul este pierdut și nu a plecat de la tine cu o informație utilă. Trebuie să-l verifici foarte bine la rețete. Sunt pacienți care au două rețete cu antiinflamatoare de la doi medici de diferite specialități, să zicem reumatolog și neurolog. Și ei iau două medicamente deodată. Nu-i bine. Vin la tine și tu trebuie să descâlcești un ghem, ghemul Ariadnei, din care pacientul să înțeleagă ce și cum.
Pacienții iarăși trebuie să aibă mai multă răbdare, să înțeleagă că aparatele se uzează, că au și ele nevoie de un timp de așteptare. Eu am pus dintotdeauna foarte mare accent pe comunicare frumoasă si civilizată cu pacienții. De preferat să ne enervăm cât mai puțin și pe cât posibil pacientul să se simtă bine, în siguranță.
Pacienții noștri dragi trebuie să accepte recuperarea ca pe o provocare de cursă lungă. Ei trebuie să înțeleagă faptul că vor trebui să-și modifice stilul de viață, vor trebui să scadă greutatea, marea lor majoritate, să fie mai atenți și să includă mișcarea în programul zilnic. Asta nu înseamnă că trebuie să meargă la sală. Mersul pe jos este cea mai bună mișcare…și e gratis. Trebuie să înțeleagă legat de kinetoterapie că va trebui să-i acorde o atenție, poate nu zilnică, dar săptămânală.
Echipa de recuperare este cea mai importantă. Și nu atât echipa locală, formată din medic, asistent, kinetoterapeut, maseur, cât și colateralele. Un rol important îl au statisticianul (care ne înregistrează practic tot ce înseamnă documentație, un volum din ce în ce mai mare de hârtii pe care trebuie să le completăm într-un timp scurt), cât și infirmierii, îngrijitorii care ne ajută să ne desfășurăm activitatea în condițiile impuse.
7. Ce feedback primiți cel mai des din partea pacienților care au finalizat tratamentul? Există vreo poveste care v-a rămas în suflet?
Feedback-ul primit de la pacienții care au finalizat tratamentul, în cea mai mare parte, este unul bun. Pacienții revin, sunt cronici, deja încep să le știu poveștile de familie, deja încep să le știu ofurile, îi văd cum intră în cabinet și îmi dau seama că s-a întâmplat ceva cu ei, ori sunt mai bolnavi decât erau înainte, ori s-a mai întâmplat câte ceva în familie.
Sunt foarte multe povești care mi-au rămas în suflet. Este o poveste cu care, practic, am debutat aici: un pacient la care am avut un succes neașteptat, în condițiile în care eram medic tânăr, specialist: un domn tânăr de 34 de ani, șofer de tir cu un accident foarte urât în altă țară, operat cu un traumatism craniocerebral, o fractură de coloană. A fost adus cu SMURD, cu elicopterul la Iași, transferat la Bacău, la cerea familiei, pentru că nu i-au mai dat nicio șansă de supraviețuire.
Prima dată l-am preluat în ATI, pentru că pe vremea aceea ATI-ul nu avea kinetoterapeut. Era intubat, în comă, trimiteam noi un kinetoterapeut de aici doar ca să-i facă manevrele ușoare, o mobilizare ușoară, să ajute pacientul respectiv, pentru că toată lumea spera și credea în vârsta lui.
Și nu s-a înșelat nimeni. După vreo 7-8 zile, pacientul și-a revenit din comă. Având în vedere că a avut un traumatism craniocerebral urât, cu înfundare parietală, și-a revenit, culmea, în proporție de 100% din punct de vedere cognitiv, deci recunoștea, era conștient, comunica, dar motor era tetraplegic, deci nu mișca nimic.
Țin minte că am vorbit cu dl. dr. Buburuzan atunci, am studiat cazul, și dr. Buburuzan a zis îl impresionează situația lui și faptul că este atât de tânăr. “Credeți că mai putem face ceva?”. Zic “încercăm”. Eu cred în minuni. Nu întâmplător este faptul că relativ recent a fost zi de sărbătoare, Sfinții Trei Ierarhi. În primul rând este Vasile cel Mare care a fost medic. Noi suntem medici. El a înființat vasiliadele, primele spitale publice. În al doilea rând este Ioan Gură de Aur. Ce face? Comunică. Trebuie să fim foarte buni, nu neapărat oratori, dar să comunicăm eficient. Contează foarte mult să comunici și de suflet, pentru că în momentul în care ai vorbit cu pacientul și pleacă lămurit, în momentul respectiv tu îți dai seama că nu neapărat l-ai câștigat din partea ta, dar cumva ai contribuit la vindecarea lui. I-ai luat niște greutăți, niște pietre de pe suflet. În al treilea rând, îl avem pe Grigore, teologul. La fel, trebuie să fim buni doctori și de suflet. E important, mai ales în specialitatea noastră, pentru că specialitatea de recuperare este foarte complexă și sunt cazuri în care va trebui să avem colaborare și cu psihiatrii, și cu psihologii, și cu logopezii, și cu ergoterapeuții. De asta este importantă echipa.
Mă întorc la caz. A fost adus pe targă, aici la noi. Am început procesul de recuperare, cu electrostimulare, masaj, gimnastică medicală. În fiecare zi, deși pentru noi nu erau progrese importante, pacientul ne spunea: acum simt ceva, o furnicătură, acum mi s-a mișcat un deget. Îl încurajam. Îi spuneam că suntem pe drumul cel bun. Și ne bucuram de fiecare contracție musculară, de fiecare tendon, nerv, care se mișca. A stat două săptămâni în spital.
Când a plecat din spital, avea deja tonusul muscular undeva spre 2, de la 0 când venise la mine, adică avea deja o contracție musculară. Maximul este 5. A mai venit de acasă, adus de tatăl lui, un om deosebit. La început il aducea cu salvarea, deoarece locuiau la aproximativ 1 ora distanță de Bacău. După două luni a venit în căruț. Nu se folosea neapărat de mâini, dar schița mișcarea. După vreo 4-5 luni, deja a început să meargă. Acasă i s-a pregătit un mediu adecvat. Au înțeles foarte bine aparținătorii, au făcut bare de sprijin, au adaptat toaleta, au făcut duș în loc de cadă. Deci acum, iarăși, din echipă face parte și familia. Este foarte important, mai ales pentru cazurile cronice, dificile. După jumătate de an, pacientul face primii pași singuri. Mai mult decât atât, se duce la interviu, recapătă postul de șofer de tir.
A rămas cu o simplă pareză pe piciorul stâng, a reluat activitatea, este în continuare șofer. Este prietenul meu pe Facebook, ne felicităm cu toate ocaziile posibile și are o viață absolut normală. De asta vă zic că este cazul meu cel mai de succes.
8. Ce sfaturi le oferiți celor care ezită să înceapă un program de recuperare medicală sau care subestimează importanța acestuia?
În primul rând trebuie să avem o comunicare foarte bună cu toți colegii de alte specialități care să facă în așa fel încât să ne trimită pacienții la timp. Să nu ne considere pe noi Recycle Bin și când nu mai au ce să facă să îi trimită la recuperare, că poate acolo se mai găsește vreun remediu. Culmea, de multe ori chiar mai găsim câte un remediu.
Mulți sunt sceptici pentru că există tot felul de mituri despre recuperare. În sensul că te iradiază, că nu-i bine să faci procedurile iarna că le răcești, că dacă faci prea multă kinetoterapie și prea mult masaj, după aceea te relaxezi prea tare și când începi din nou munca din nou o să-ți fie și mai rău.
Sunt pacienții oncologici care nu sunt excluși totalmente de la recuperare. Din contră. Sunt pacienții care, de exemplu, după operația de cancer mamar, dezvoltă limfedem și noi avem masajul limfatic, atât manual cât și cel cu aparat. Avem kinetoterapia și, la fel, trebuie instaurată precoce pentru că dacă limfedemul ajunge să fie indurat (un braț tare, un braț greu), foarte greu îl mai rezolvăm.
Trebuie, la fel, să conștientizeze părinții să-și aducă copiii la recuperare pentru partea de kinetoterapie și să-i lase să se miște, să facă sport. E o mare problemă. Eu nu dau scutiri de sport. Pentru că eu la vârsta asta fac sport, am făcut și sport de performanță. Merg la sală de trei ori pe săptămână și sunt pro-activitate. Copilul meu face sport. Trebuie să înțelegem că mișcarea înseamnă viață. Noi suntem făcuți să ne mișcăm.
Prin mișcare se descarcă endorfine, pacientul se relaxează. Mulți vin și-mi spun: “Doamna doctor, nici nu știu când a trecut timpul!”. Mulți pacienți sunt sceptici. Dar în momentul în care le explici, le spui cum stau lucrurile, ți-i câștigi de partea ta. Înțeleg. Deci comunicarea asertivă este cea mai importantă și în felul acesta, complianța pacientului și aderența la tratament este din start câștigată.
9. Care sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze pacienții pentru a accesa serviciile oferite de secția de Laboratorul de Balneologie, Medicină Fizică și Recuperare Medicală?
În primul rând trebuie să aibă trimitere de la medicul de familie sau de la specialist. În momentul în care are trimiterea, poate să-și facă o programare online sau prin call center. Se vor prezenta la consultul medical, apoi medicul îi va elibera fișa de tratament plus-minus rețetă, plus-minus trimitere către diferite investigații paraclinice sau consulturi ulterioare la alte specialități și va începe programul de recuperare timp de 10 zile lucrătoare cu pauza sâmbătă-duminică și sărbători legale.
Este foarte important în momentul în care se duc la statistică pentru programare să-și respecte orele de programare, pentru că în felul acesta vom evita aglomerația inutilă, timpii de așteptare prelungiți, nervii și totul se va desfășura eficient.
10. Care sunt cele mai recente inovații din domeniul recuperării medicale și ce tehnologii sau proceduri noi ați dori să implementați în cadrul spitalului pentru a îmbunătăți tratamentele oferite pacienților?
Recuperarea medicală evoluează constant datorită progreselor tehnologice, iar integrarea noilor echipamente în tratamentele noastre aduce beneficii semnificative pentru pacienți. După cum am menționat anterior, anul acesta vom achiziționa dispozitive moderne care vor contribui la o recuperare mai rapidă și mai eficientă, oferind terapii personalizate, reducând durerea, inflamația, și îmbunătățind mobilitatea. Prin implementarea acestor soluții în cadrul Spitalului Județean de Urgență Bacău, ne dorim să creștem calitatea serviciilor medicale și să oferim pacienților cele mai bune șanse de recuperare. Dar, să nu uităm că tehnologia este doar o piesă din puzzle; o abordare integrativă, în care pacientul, familia și echipa medicală sunt uniți, este cheia pentru a asigura o îngrijire completă și umană.
